Adrian Papahagi, posibil ministru al Culturii în Guvernul Tomac
Profesorul clujean Adrian Papahagi este considerat un potențial ministru al Culturii în viitorul Guvern condus de Eugen Tomac, având o carieră academică remarcabilă și o implicare politică notabilă.
Profesorul universitar clujean Adrian Papahagi este unul dintre numele vehiculate pentru preluarea portofoliului Culturii în viitorul Guvern condus de Eugen Tomac. Conform unor surse politice citate de Adevărul, profesorul de la Universitatea Babeș-Bolyai se află printre favoriții pentru ocuparea funcției de ministru al Culturii într-un executiv care ar urma să fie format în urma desemnării lui Eugen Tomac pentru funcția de premier.
Născut la Cluj-Napoca în 1976, Adrian Papahagi este conferențiar universitar la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”, unde predă în cadrul catedrei de limba și literatura engleză. El este fiul reputatului critic literar Marian Papahagi și este cunoscut atât pentru activitatea sa academică, cât și pentru intervențiile publice pe teme culturale și politice.
De-a lungul timpului, Adrian Papahagi a avut și o implicare în viața politică. În 2012 a candidat fără succes pentru un mandat de deputat din partea Partidului Democrat Liberal (PDL), iar ulterior a participat la fondarea Partidului Mișcarea Populară (PMP), formațiune susținută la acel moment de fostul președinte Traian Băsescu.
Viitorul cabinet aflat în lucru ar urma să includă mai multe figuri cu profil tehnocrat. Potrivit surselor citate de Adevărul, pentru Ministerul Educației este luat în calcul Sorin Costreie, actual consilier prezidențial, în timp ce la Externe este vehiculat numele lui Luca Niculescu. Portofoliul Apărării ar putea reveni diplomatului Mihnea Motoc, iar la Sănătate favorit este medicul Cătălin Cîrstoiu.
După desemnarea oficială, Eugen Tomac are la dispoziție zece zile pentru a forma echipa guvernamentală și pentru a prezenta programul de guvernare. Cabinetul va avea nevoie de votul majorității parlamentarilor pentru a fi învestit, în condițiile în care negocierile dintre partidele politice continuă, iar susținerea unei formule tehnocrate rămâne un subiect disputat pe scena politică.
