Analiză critică a energiei românești: România, într-o continuă criză energetică

România nu a traversat o singură criză energetică după 1989, ci mai multe, fiecare construindu-se pe ruinele celei anterioare. Aceasta este susținerea lui Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), într-o analiză detaliată a sectorului energetic românesc în perioada 1990–2026, conform Agerpres.

Punctul de plecare a fost sistemul energetic preluat după 1989, supradimensionat și construit pentru industria grea comunistă, fără reforme. Odată cu prăbușirea industriei, consumul a scăzut brusc, creând o iluzie de abundență energetică. Capacitățile existente erau, de fapt, vechi, ineficiente și nefinanțate, iar problemele nu s-au reflectat imediat în facturi, ci în degradarea infrastructurii.

Anul 2000 a marcat restructurarea sectorului prin privatizări precum Petrom și vânzarea unor distribuții de electricitate și gaze. Deși pe hârtie păreau pași înainte, privatizarea nu a fost însoțită de o strategie de dezvoltare a producției, stocării sau modernizării rețelelor. Chisăliță afirmă că „privatizarea distribuției nu a fost însoțită de o strategie coerentă pentru producție nouă, stocare, capacități flexibile și modernizarea rețelelor”.

După aderarea la UE, România a atras investitori în sectorul eolian și solar, dar când costurile au început să afecteze facturile, statul a modificat regulile, generând o criză de credibilitate. Chisăliță subliniază că „statul a chemat capital privat, apoi l-a speriat”.

Criza asociată cu liberalizarea energiei a avut loc în 2021-2022, când România a deschis piața înainte de o criză europeană majoră. Eurostat a raportat o creștere de 112% a prețurilor la electricitate pentru gospodării în a doua jumătate a anului 2022, cea mai mare din UE. Cauzele includ liberalizarea fără protecție adecvată, scumpirea gazului, lipsa de contracte bilaterale stabile și o comunicare publică deficitară.

Pentru a limita creșterea facturilor, statul a implementat plafonarea și compensarea prețurilor prin OUG 118/2021, măsuri care au protejat consumatorii, dar au generat probleme precum costuri bugetare mari și distorsiuni de piață, cu un cost estimat de 23 de miliarde de lei până în februarie 2024.

Chisăliță concluzionează că, după terminarea plafonării, România se confruntă cu întrebarea dacă dispune de energie ieftină, stabilă și produsă intern. Răspunsul este parțial pozitiv, având resurse variate, dar și rețele vechi și investiții întârziate. Formula crizei românești, în opinia sa, include o piață liberă nefuncțională, infrastructură veche, investiții întârziate, reguli instabile, intervenții populiste și influențe politice, ceea ce duce la facturi mari și neîncredere publică.

„România nu a eșuat pentru că a liberalizat energia. A eșuat pentru că a liberalizat-o târziu, prost pregătit și peste un sistem fragil”, conchide Dumitru Chisăliță.