Ministrul Muncii reacționează la criticile PSD privind legea salarizării

Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, a ieșit miercuri cu un atac dur la adresa criticilor legii salarizării unitare, afirmând că aceste critici sunt „absolut iresponsabile”. El a subliniat că orice promisiune de creșteri salariale mari și imediate reprezintă tipul de politică iresponsabilă care a dus România în criza fiscală actuală, conform informațiilor de la Agerpres.

Pîslaru a remarcat că sursa acestor critici, PSD, este ironic partidul care a inițiat și gestionat proiectul legii salarizării unitare prin toți miniștrii săi. „Dacă ești responsabil și ții la țara asta și la români, nu poți să promiți tuturor creșteri mari imediate și simultan. Asta ar fi exact politica iresponsabilă care ne-a adus în situația fiscală dificilă de astăzi”, a declarat ministrul.

Ministrul a respins și ideea existenței unei versiuni mai bune a legii, lăsată de fostul ministru al Muncii, Florin Manole. Pîslaru a explicat că, pe 24 aprilie, la ora 12:25, în ziua în care PSD a decis să părăsească guvernarea, Manole a trimis Comisiei Europene o singură versiune oficială a proiectului. Potrivit lui, ceea ce a urmat a fost o variantă elaborată în weekend, fără echipa tehnică a Băncii Mondiale, lăsată tipărită în trei exemplare pe biroul ministrului.

„Acel proiect nu era trecut prin filtrul echipei tehnice de la Banca Mondială și nu era proiectul trimis Comisiei Europene”, a precizat Pîslaru. El a fost ferm în afirmația că există o singură versiune validă, cea transmisă Comisiei Europene, iar tot ceea ce a circulat pe surse sau a fost „croșetat peste weekend” nu are nicio valoare oficială și nu poate fi considerat o alternativă.

Dincolo de disputa politică, Pîslaru a conturat ce ar trebui să conțină o lege funcțională: creșteri predictibile, un sistem mai echitabil care să reducă dezechilibrele între sectoare, protecția veniturilor actuale și legarea majorărilor de creșterea economică și de productivitatea administrației. El a recunoscut că sistemul a acumulat atât de multe nedreptăți încât orice tentativă de reașezare generează tensiuni, iar fiecare familie ocupațională are propriile argumente, adesea corecte. Aceasta este o provocare în realizarea reformei.