Nadia Comăneci: „Datorez tot ce sunt României” - Confesiuni din spatele celebrității

La jumătate de secol de la primul 10 perfect, Nadia Comăneci continuă să inspire prin modestie, disciplină și o legătură profundă cu România. „Datorez absolut tot ce sunt, cine sunt și ce am făcut faptului că m-am născut aici”, a mărturisit emoționată campioana. În fața publicului de la TIFF, fosta mare campioană a vorbit despre sacrificiile din spatele succesului, despre viața de astăzi, despre familia pe care și-a construit-o în Statele Unite și despre dorința de a rămâne aproape de români.

Deși este una dintre cele mai cunoscute personalități ale sportului mondial, Nadia spune că încearcă să ofere de fiecare dată „tot ce are și puțin mai mult”, indiferent cât de solicitant este programul său. „Sunt extrem de plăcut surprinsă și mă bucur enorm să văd ce ai creat cu festivalul de film, atâta lume, într-o perioadă de două săptămâni. O să îți dau și eu un 10 perfect. Mă bucur că am avut această posibilitate să vin și să colaborăm împreună. Este o disciplină pe care am învățat-o în gimnastică și de fiecare dată când mă întâlnesc cu oameni noi încerc să dau tot ce am și puțin mai mult pentru că nu pot să spun la nimeni că am stat târziu aseară și am avut de semnat autografe pentru alți oameni și eu nu sunt 100% aptă să vă dau dumneavoastră aceste momente speciale. Încerc să îmi găsesc un program în care îmi găsesc un colț al meu în care ascult niște muzică și încerc să mă reglez din nou ca să pot să fiu alături de dumneavoastră”, a spus Nadia Comăneci.

Nadia a rememorat și povestea neașteptată a întâlnirii cu soțul său, Bart Conner, începută în 1976, la o competiție din New York, cu mult înainte ca destinul să îi aducă împreună. Astăzi, cei doi conduc o academie de gimnastică și încearcă să transmită noilor generații valorile care i-au format. „Pentru că lumea s-a obișnuit că lucrăm acolo și avem în jur de 900-1000 de copii la academia de gimnastică, pot să spun că este locul în care îmi încarc puțin bateriile, mă duc să-mi duc hainele la curățat, mă duc la alimentară să-mi cumpăr alimente, trebuie să aleg eu să văd roșia aceasta, iaurtul acesta, dar este bine să ai o viață normală undeva, în care poți să-ți încarci bateriile pentru că noi suntem mai mult pe drumuri, mai mult eu decât el (Bart Conner, soțul Nadiei), mai mult eu internațional, și anul acesta, fiind un an extrem de special, 50 de ani de la aniversarea primului 10, sunt încărcată de fiecare dată ca să pot să mă întâlnesc în fiecare lună, să știți că voi veni în fiecare lună, că am evenimente lunar și între ele trebuie să ajung și la Montreal, la gala de la Montreal. În fiecare lună voi veni aici în România să mă conectez cu toți românii cu care n-am apucat să mă văd”, a spus marea gimnastă.

Nadia Comăneci a primit foarte multe propuneri, din toate părțile, de a face un film despre cariera ei, dar le-a refuzat. „După ce am văzut «Nasty» și după ce spusesem nu, nu, nu la toată lumea te-am sunat pe tine (regizorul Tudor Giurgiu) și pe Cosmin și am zis cu voi fac filmul. Nu puteam să fac o alegere mai bună decât cu cineva care a trăit, care simte pulsul românilor, bucuria românilor atunci când trăiam în momente destul de dificile și tranziția tuturor în ziua de astăzi. Să fie un film care să inspire generația de astăzi. Nimeni nu știa prea multe despre România. Am avut această dorință de a explora, de a spune da, când cineva îmi spunea că nu pot face ceva. Sunt foarte mulți români care au avut succese mari în cariera lor și numai tu poți să înțelegi ceea ce vreau eu să transmit”, a spus fosta mare gimnastă.

Nadia Comăneci a vorbit și despre relația avută cu antrenorul ei, Béla Károlyi. „Respectul meu pentru Béla rămâne același. Încrederea pe care o aveam în el era vis a vis de faptul că în momentul în care greșești, te poate prinde. Era un bărbat mare, puternic și nu loveam pământul înainte de a te prinde el. A fost și disciplină, au fost și momente de neînțelegere, având și un băiat care a trecut prin adolescență înțeleg ce se întâmpla în adolescență când nimic nu ne place, noi nu știam pe vremea aceea că se schimbă anumite lucruri în corp și reacția adolescentului este diferită și am avut bombardări ocazional, dar mergeam la mare, ne-a învățat să înotăm, ne ducea să urcăm pe munți, ne ducea la schi două săptămâni. Pe vremea aia să schiezi era un lux, aveam bocanci, aveam schiuri, singurul lucru pe care nu îl aveam era telecabina care să ne ducă pe munte. Noi urcam muntele o oră și 10 minute și coboram în 2 minute, iarăși urcam o oră și 10 minute. Dar ne-a plăcut, ne simțeam foarte bine și nu am realizat decât după două săptămâni când am ajuns în sală, cât de ușor ne-a fost gimnastica după ce ne-am dat bocancii jos”, a rememorat Nadia Comăneci la TIFF.

„Ce aveți acum și ce aveam noi atunci nu se compară cu oportunitățile pe care le aveți. În primul rând, lucrul cel mai important pe care îl aveți este libertatea de a alege ce doriți să faceți și libertate de a comunica și a spune copiilor oportunitățile la care sunteți expuși. Eu cred că copiii trebuie expuși la mai multe sporturi. Copilul meu a făcut cred că vreo 8 ani sporturi, 2 ani de gimnastică, karate, fotbal european, le-a încercat pe toate, important a fost să-l țină ocupat cu ceva. Dacă aveți un copil care se îndrăgostește de sport și îl înscrieți și vreți să îl duceți un an de zile și el după o lună spune „nu”, trebuie să îl învățați că are responsabilitatea să termine acel an chiar dacă nu îi place și să fie acolo alături de colegi. Să îi ascultați, ei vă indică în ce direcție vor să se îndrepte”, a încheiat Nadia, în aplauzele celor prezenți.