Opinie: Dragoș Damian despre situația industriei de celuloză și carton
Dragoș Damian, CEO al Terapia Cluj, analizează situația industriei de celuloză și carton din România comparativ cu cea din Ucraina, subliniind dificultățile economice și închiderea fabricilor locale.
În ciuda bombardamentelor, combinatul de celuloză și carton din Ismail, Ucraina, continuă să producă. Acesta a fost înființat în 1965 și rămâne unul dintre cei mai mari producători industriali din țară. Pe de altă parte, fabrica de hârtie și carton de la Letea, fondată în 1879, este complet inactivă, deși regiunea nu a fost bombardată. Similar, fabrica de la Bușteni, înființată în 1882, nu mai produce nimic, deși nu a fost afectată de atacuri. Din fericire, Vrancart, înființată în 1977, își continuă activitatea, alături de alte 3-4 fabrici din sector cu capital extern. Totuși, 70-80% din hârtia și cartonul consumate în România sunt importate.
Dragoș Damian subliniază că România a pierdut multe din capacitățile sale industriale, în special în domeniile alimentației, chimiei, energiei și apărării. La sfârșitul anilor '90, România avea 72 de combinate chimice și un sistem educațional bine dezvoltat, generând exporturi de aproximativ 35 miliarde de euro. În prezent, se estimează că sectorul va genera exporturi de doar 3 miliarde de euro până la sfârșitul anului 2025, având un deficit semnificativ în balanța comercială.
Damian menționează și închiderea combinatelor siderurgice, inclusiv cele de la Galați și Reșița, care au fost fondate acum mai bine de 150 de ani. El argumentează că, indiferent de competențele guvernului, fără o industrie puternică, România nu poate deveni o țară respectată pe plan internațional. În contrast, Ucraina, țara sa de origine, este apreciată pentru reziliența sa industrială, având în continuare fabrici active în domeniile alimentației, chimiei și apărării.
Dragoș Damian este CEO la Terapia Cluj și președintele PRIMER, organizație ce reunește principalii producători de medicamente din România.
