România a ajuns într-o situație greu de explicat la prima vedere: cotațiile petrolului pe piețele internaționale scad, dar românii plătesc mai mult pe carburanți. Vina ar putea aparține chiar măsurii pe care Guvernul a prezentat-o drept o protecție pentru consumatori, potrivit agerpres.

Analiza vine de la Dumitru Chisălică, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), care se bazează pe o decizie recentă a OMV Petrom: majorarea prețurilor la benzină și motorină cu câte 5 bani pe litru, aplicată pe 23 iunie 2026. Momentul a surprins, deoarece nici cotația petrolului Brent și nici cursul de schimb nu arătau, în acea perioadă, o presiune reală asupra costurilor.

Explicația, spune Chisălică, se găsește în modul în care funcționează, în practică, plafonarea adaosului comercial introdusă de Guvern prin OUG nr. 19/2026, completată ulterior cu OUG nr. 24/2026. Prin aceste acte normative, executivul a declarat stare de criză pe piața carburanților și a limitat adaosul comercial la media anului 2025, promițând că prețurile la pompă vor scădea cu 5–15 bani pe litru.

Problema identificată de analist este una de logică economică. Într-o piață liberă, scăderea prețului materiei prime împinge operatorii să reducă prețul final, pentru a câștiga cotă de piață față de concurenți. Plafonarea adaosului schimbă această dinamică.

Când statul stabilește un adaos maxim calculat după media anului precedent, acel plafon nu mai funcționează doar ca limită superioară. Devine, de facto, un reper spre care companiile tind în mod natural — pentru că orice marjă neutilizată înseamnă profit pierdut, iar firmele listate la bursă au obligația față de acționari să maximizeze câștigul în limitele legale.

Rezultatul: dacă prețul petrolului crește, plafonul protejează consumatorul, împiedicând extinderea marjelor. Dar dacă prețul scade, companiile nu sunt obligate să transfere integral reducerea. Pot menține prețurile ridicate pentru a-și conserva adaosul permis de lege. "Este un fenomen cunoscut în teoria economică și observat în numeroase piețe reglementate — efect de 'focalizare' a prețurilor în jurul plafonului. În loc să stimuleze concurența, plafonul ajunge să ofere tuturor participanților o indicație clară asupra nivelului considerat acceptabil", explică Chisălică, invocând drept exemplu și piața gazelor.

Situația este agravată, potrivit analistului, de structura pieței românești a carburanților, dominată de câțiva jucători mari cu comportamente comerciale relativ predictibile. Într-un astfel de context, o limitare administrativă produce efecte mult mai profunde decât ar produce în sectoarele cu concurență puternică.

Chisălică precizează că nu există dovezi publice că scumpirea din 23 iunie a fost determinată direct de mecanismul plafonării. O concluzie certă ar necesita date despre marjele din 2025, costurile efective din luna curentă și modul concret de calcul al companiei. Totuși, din punct de vedere economic, ipoteza este plauzibilă.

Mesajul central al analizei AEI este că intervențiile statului în formarea prețurilor sunt adesea prezentate ca soluții simple la probleme complexe, dar produc efecte secundare anticipate de experți și ignorate de decidenți. "Măsurile administrative pot face bine pe termen scurt, dar costurile ascunse ajung întotdeauna să fie suportate tocmai de consumatorii pe care urmăresc să îi protejeze", a concluzionat președintele AEI.

Succesul unei politici publice nu trebuie judecat după intenții, ci după rezultatele produse în practică — iar în cazul de față, tabloul nu arată bine pentru consumatorul român.